Polonezii și-au dezvoltat, de-a lungul secolelor, un stil specific de gastronomie, influențată de circumstanțele istorice. Astfel, bucătăria lor are influente din ce rusească, nemțească și ucraineană.

Ingredientele principale sunt carnea (in general afumată), peștele, cartofii, varza, sfecla roșie, castraveții, ciupercile, condimentele (mărarul, chimenul și magheranul), precum și cerealele (hrișcă, orz, grâu, secară). În general, este o bucătărie extrem de consistentă, cu mâncăruri mai grase, tăiței și aluaturi, multă smântână și ouă.  De asemenea, felurile de mâncare sunt destul de elaborate și necesită un timp mai îndelungat de preparare. Mai ales atunci când vine vorba despre mesele festive sau de cele speciale, de Sărbători (Ajunul Crăciunului – Wigilia sau micul dejun de Paști)! I bin, cu aceste ocazii, polonezi își permit să aloce o cantitate generoasă de timp pentru bucătăreală, uneori chiar și câteva zile.

Masa principală a polonezilor este dejunul, care este compus, de obicei, din trei sau chiar patru feluri. Supele nu trebuie să lipsească din meniul de prânz. Acestea sunt foarte variate ca gust și consistență, de la o zeamă limpede până la supe groase, cu multe ingrediente, ce pot tine loc și de fel principal. Vara sunt servite des supe reci, răcoritoare și lejere, ce au la bază sfeclă roșie și castraveți acri. Supele unt urmate probabil într-un restaurant de un aperitiv, cum ar fi hering sau alte produse din pește și salate de legume. Un capitol aparte este dedicat ciupercilor de pădure, care sunt folosite des de către polonezi în supe, sosuri, salate sau feluri principale. Felul principal include, de obicei, o porție de carne iar desertul este nelipsit! Mâncărurile sunt consistente, sățioase, conțin în general carne de porc, rață sau gâscă – se știe doar că în Polonia temperaturile sunt destul de scăzute, așa că meniul răspunde necesitaților organismului în astfel de condiții.

Iată și câteva feluri de mâncare devenite emblemă națională pentru bucătăria poloneză: bigos (o tocăniță pe bază de varză și bucăți de carne), pierogi (colțunași umpluți cu mai multe tipuri de ingrediente, atât dulci cât și sărate), kielbasa (cârnați polonezi, recunoscuți pe plan mondial pentru calitatea lor), cotlet schabowy (varianta poloneză a șnițelului austriac); golabki (varianata poloneză a sarmalelor cu varză), zrazy (tip de ruladă din felii de mușchi de vită în care se pun felii de castraveți murați, cârnați afumați și ciuperci și apoi se gătesc la cuptor ), friptură, supă de castravete acru (zupa ogórkowa), supă de ciuperci, (zupa grzybowa), rosol (varietate de supă de carne), zurek (supă de secară acră), flaki (varietate de ciorbă de burtă ) sau mazurek (prăjitură făcută în Polonia cel mai adesea în timpul sărbătorilor).

Dacă doriți să încercați să pregătiți ceva specific polonez, vă oferim și două rețete!

Pierogi cu varză

Pierogi sunt asemănătoare colțunașilor noștri și se regăsesc peste tot: în supe, ca fel principal, la desert, fierte, prăjite, la cuptor. Umpluturile depind de imaginația bucătarului, însă cel mai des întâlnite sunt varza și/sau ciuperci, cartofi cu brânza și ceapă carne, iar ca desert brânza dulce, diferite dulcețuri sau fructe. Pierogi trebuie servite cu sos, care le potențează gustul creează combinații interesante (sos de ciuperci, de mărar, de muștar cu miere etc).

Umplutura se face dintr-un kilogram de varză acră, 1/2kg ceapă uscată, o căpățână de usturoi, o lingură de zahăr, piper și 100 grame de unt. Varza se fierbe 15 minute, se scurge și se lasă la răcit iar apoi se toacă mărunt. Ceapa tocată și usturoiul zdrobit se călesc în unt, apoi se adaugă varza și zahărul. Amestecul se călește în continuare la foc mic până se înmoaie foarte bine, se scoate într-un castron și se lasă la frigider circa 12 ore.

Pentru aluat, avem nevoie de 3 căni de făină, o linguriță de sare, un ou, 2 linguri de smântână și 100 ml de apă călduță. Ingredientele se amestecă bine într-un vas mare și se frământă până se obține un aluat consistent. Se acoperă cu un șervet și se lasă la dospit 30 de minute. Se împarte apoi în două și se întind foi subțiri, din care se taie cercuri de 10-12 cm.

Umplutura se pune cu lingurița pe fiecare cerc, care apoi se pliază și se lipesc bine pe margini. Se pune la fier, într-o oală mare, apă cu sare, iar când apa dă în clocot, focul se lasă mic și se pun pierogile. După circa 5 minute, acestea sunt fierte și se ridică la suprafață. Se scot cu o paletă, se scurg bine și se așează pe un platou, în straturi, stropindu-se cu un topit după fiecare rând. Se pot servi cu smântână sau cu sosurile descrise mai sus.

Bigos

Denumită și Tocana Vânătorului, are de obicei ca ingrediente varza dulce și acră, ciuperci, bucăți de carne și cârnați.

Pentru început, se toacă 1,5 kg de varză murată. O jumătate de kilogram de varză dulce se taie în fâșii mai late, se opărește cu puțină apă și se fierbe, apoi se amestecă cu cea murată. E călesc 3 cepe mari în untură, se adaugă carne de vită tăiată și puțină apă. Când vita este fiartă pe jumătate, se adaugă carnea de porc și cea de pasăre (cantitatea totală de carne este de 1-1,5 kg), 200 de grame de costiță și 100 grame de prune uscate, înmuiate în prealabil, tăiate și bine scurse. Se amestecă apoi cu 2 linguri de pastă de tomate, cu 200 de grame de slănină și cârnați de casă, tăiate în cubulețe. Toate ingredientele se fierb circa 2 ore, amestecând continuu. Mâncarea se prepară cu câteva zile înainte de a i consumată. În fiecare zi se pune pe foc și se înfierbântă. Cu cât se repetă această operațiune, bigosul devine mai gustos. Înainte de a fi adus la masă se înfierbântă bine, se adaugă un pahar de vin alb sec și se mai lasă la fiert 15 minute.