Bucătăria armenească este una dintre bucătăriile cu cea mai lungă tradiţie și combină într-un mod original elemente ale gastronomiei mediteraneene, balcanice, orientale, libaneze şi ruseşti. Aceasta se bazează atât pe produse proaspete şi de calitate, cât și pe folosirea condimentelor.

Lavash este pâinea tradiţională, care a fost introdusă în patrimoniul UNESCO ca valoare incontestabilă a culturii armene. Este un tip de lipie subţire, nedospită, de formă ovală sau dreptunghiulară, fiind preparată şi coaptă aşa cum se făcea şi acum mii de ani, în cuptoare rotunde de pământ. De regulă, la prepararea pâinii participă un grup pe femei, fiecare dintre acestea fiind responsabilă de o anumită etapă, procesul necesitând coordonare și muncă de echipă. Aluatul simplu, din făină şi apa, se frământă şi se întinde în foi foarte subţiri care se lipesc de pereţii cuptorului cu ajutorul unui instrument ce seamănă cu o pernă. În aproximativ 30 de secunde lipia este coaptă și se poate scoate. O caracteristică a lavash-ului este că poate fi păstrată timp îndelungat, chiar și câteva luni. Uscată fiind, lipia se poate rehidrata cu apă şi poate fi apoi consumată.

Pentru că hrana armenilor a depins, încă din cele mai vechi timpuri, de turmele de animale, carnea și produsele lactate joacă un rol important în bucătăria lor tradițională.

Nu e de mirare atunci faptul că armenilor le place carnea la grătar, unul dintre preparatele tradiționale devenind celebru în toată lumea. Este vorba despre frigărui, care sunt preparate din bucăți mai mari de carne (în special de porc, dar şi de pui, viţă și miel), marinate în prealabil cu suc de rodie, amestecate cu ceapă, piper negru și sare și prăjite apoi pe grătar, folosind cărbune din lemn de esenţă tare. Alături de frigărui, pe grătar se mai pun felii roşii, vinete, ardei și cartofi, iar carnea este servită cu ierburi tocate şi ceapă, un element specific în bucătăria armeană. În mod tradițional, fiecare familie de armeni are acasă propriile sale frigărui din metal, care măsoară aproape un metru și pot fi cumpărate din micile magazine din vecinătatea pieţelor de legume şi fructe. Carnea tăiată în cuburi se marinează cu o seară înainte în diverse amestecuri de mirodenii, suc de rodie sau ceapă, după preferinţe sau tradiţia moştenită în familia respectivă.

Fiind o populație de păstori, o gustare tradițională în Armenia o constituie brânza. „Haţ u banir” (brânză cu pâine) se mănâncă în orice moment al zilei, chiar şi cu alte feluri de mâncare. Armenii au diferite sortimente de brânzeturi specifice, cum ar fi „husaţ banir” sau „tel banir”, care se prezintă sub forma unor fâşii lungi de brânză împletite între ele. „Tel banir” se face din lapte oaie sau capră la care se adaugă chimen negru şi „mahlab”, o pudră obţinută din măcinarea miezul sâmburilor de cireşe sălbatice. Pe masa armenilor stă deseori „matcun-ul” (un preparat fermentat din lapte, similar iaurtului), diluat cu apă rece şi brânza „zhazhik” (un fel de brânză de vaci) cu verdeaţă şi usturoi.

Tot legată de tradiția păstoritului este și conserva pentru supă numită „hurut”, un produs obţinut din condensarea laptelui de vacă sau oaie fermentat şi amestecarea acestuia cu diferite ierburi aromatice. Verdeţurile folosite la prepararea hurut-ului sunt – într-o versiune a reţetei – pătrunjel, frunze de ţelină, cimbru iar, o altă versiune menţionează şi mărarul, leuşteanul, tarhonul sau busuiocul. Hurutul este specific bucătăriei armenilor provenind de pe teritoriul Turciei şi se păs­trează în mici calupuri conice, numite „hloşte”. Fiind un produs ce putea fi păstrat timp îndelungat fără a se altera, era luat de către negustori în lungile lor călătorii și folosit apoi pentru prepararea diverselor tipuri de supă.