Etnii

Olimpicul Ivan Patzaichin

Când ne gândim la lipoveni, mai mult ca sigur că tuturor ne vine în minte, prima dată, numele celebrului canoist român Ivan Patzaichin cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint.

Patzaichin s-a născut în Deltă, în satul Mila 23, comuna Crișan, ca fiul lui Vicol și Alexandra. S-a născut în ziua în care în satul său se sărbătorea Hramul Bisericii din Mila 23, pe 26 noiembrie 1949, iar părinții săi au decis să poarte numele Ivan, sfântul zilei respective. Până la plecarea sa la București, viața lui s-a petrecut între Mila 23 și Sulina (unde își petrecea vacanțele la bunici) și, uneori, Tulcea. Începând de la vârsta de 16 ani a fost încadrat ca ajutor de pescar, ajutându-l pe tatăl său.

Ivan și-a început cariera la Clubul Sportiv Steaua București în luna martie 1967, unde a fost recomandat de niște consăteni ai săi, care practicau ca disciplină sportivă caiac-canoe și ieșiseră campioni mondiali în urmă cu un an. Acest fapt l-a ambiționat pe Ivan, care a dorit să încerce și el să practice acest sport. A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport în 1975 și a devenit membru al Clubului Sportiv Dinamo din București.

A făcut parte din acest club timp de 43 de ani, 18 ani în calitate de sportiv și 25 ani ca antrenor.

Cariera sa cuprinde un palmares extrem de bogat. În 1968, la ediţia mexicană a Jocurilor Olimpice, Patzaichin a cucerit primul titlu. A concurat în canoea de dublu, pe distanţa de 1.000 de metri, alături de Serghei Covaliov, unul dintre idolii săi.
Celebrul sportiv a participat la 5 ediții ale Jocurilor Olimpice de Vară: Mexico 1968, Munchen1972, Montreal 1976, Moscova 1980 și Los Angeles 1984. La cele cinci ediții a cucerit7 medalii: 4 de aur (C-1 1000 m: 1972, C-2 1000 m: 1968, 1980, 1984) ) și 3 de argint (C-2 500 m: 1980, 1984; C-2 1000 m: 1972. A câștigat 22 de titluri la 11 ediții ale Campionatelor Mondiale: Copenhaga 1970, Belgrad 1971, 1975, 1978 și 1982, Tampere 1973 și 1983, Mexico 1974, Sofia 1977, Duisburg 1979 și Nottingham 1981. A cucerit 9 medalii de aur (C-1 1000 m: 1973, 1977; C-1 10000 m: 1978, C-2 500 m: 1979, C-2 1000 m: 1970, 1981, 1983; C-2 10000 m: 1982), 4 medalii de argint (C-1 1000 m: 1975, C-2 1000 m: 1971, C-2 10000 m: 1981, 1983) și 9 medalii de bronz (C-1 500 m: 1971, 1973, 1974; C-1 1000 m: 1974, 1978, 1979; C-1 10000 m: 1974, 1977, 1979). A câștigat o singură medalie de aur la C2-1000m la Campionatele Europene din 1969 de la Moscova, după această ediție Campionatele Europene fiind suspendate până în anul 1997.

Unul dintre cele mai cunoscute episoade din cariera sa sportivă l-a transformat într-o adevărată legendă. Întâmplarea a avut loc în seriile de calificare la cursa de C1 1000 m de la Jocurile Olimpice din 1972, de la Munchen. Imediat după start, la primele lovituri, pagaia cu care vâslea Ivan s-a rupt. Regulamentul de concurs permitea oprirea cursei dacă se produceau nereguli în primii 25 de m. Arbitrii, însă, nu au observat când Ivan a ridicat pagaia și a arătat că aceasta fusese ruptă. Din cauza valurilor, barca a depășit linia celor 25 de metri și Ivan s-a văzut nevoit să continue cursa cu restul pagăii, încercând să nu depășească linia culoarului. După 3 minute de la sosirea penultimului sportiv, Ivan s-a apropiat de sosire, în aplauzele publicului, care nu avea cum să vadă că el se folosea doar de un ciot din pagaie. După terminarea cursei a fost declarat descalificat prin abandon, contrar regulamentului care nu prevedea un barem de timp în care să se desfășoare proba. După contestații din partea oficialilor români, lui Ivan i s-a acordat dreptul de a participa la recalificări. Următoarele curse, recalificări, semifinale și finala, au fost câștigate de Ivan într-o manieră categorică.

În anul 2008 a susținut lucrarea de dizertație la masterul Educație fizică și managementul structurilor și activităților sportive. La data de 1 decembrie 2004, colonelul în rezervă Ivan Patzaichin din Ministerul Administrației și Internelor a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea), în rezervă. Din 1976 a devenit antrenor, însă activitatea de antrenorat a început-o în anul 1985. În această calitate a participat împreună cu elevii săi la 5 ediții ale Jocurilor Olimpice de Vară: Barcelona 1992, Atlanta 1996, Sydney 2000, Atena 2004 și Beijing 2008. De-a lungul carierei de antrenor a cucerit peste 150 de medalii olimpice, mondiale și europene.

Din 1976 este căsătorit cu Georgiana, iar un an mai târziu a devenit tatăl unei fete, Ivona.

Începând din anul 1968 este Maestru Emerit al Sportului, în 1982 este declarat Maestru Internațional al Sportului, iar din 1991 a devenit Antrenor Emerit. În anul 1990 i s-a decernat din partea Comitetului Olimpic Internațional cea mai înaltă distincție a acestui for, respectiv Ordinul Olimpic Colanul de Platină, fiind al treilea sportiv român deținător al acestui ordin. În anul 2000 a primit Ordinul Național „Serviciul Credincios” în gradul de Ofițer , iar în anul 2008 a primit Ordinul „Meritul Sportiv” în clasa I . În 2010 a fost distins cu Decorația Regală “Nihil Sine Deo”, primit prin ordinul Majestății Sale Regelui Mihai I, Șeful Casei Regale a României.

În ultimii ani, Ivan Patzaichin şi-a dedicat timpul promovării Deltei Dunării şi a frumuseţilor acestei zone unice în Europa. A pus bazele unei fundaţii, a organizat competiţii anuale şi a conceput o ambarcaţiune proprie pe care a botezat-o „canotcă”, ea fiind o combinaţie între canoe şi lotcă. Nu mulți știu că, în 2012, Ivan Patzaichin a fost transformat într-un erou de benzi desenate de Alex Talambă și George Drăgan, volumul „Mila 23” având un mare succes.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>