Se poate spune liniștit despre minoritatea Ucraineană din România că este, într-adevăr, o minoritate! Circa 50.000 de suflete alcătuiesc, în prezent, această comunitate care, în ciuda  dimensiunilor modeste, a dat naștere, de-a lungul timpului, mai multor personalități artistice.

Vom prezenta doar câteva dintre acestea: compozitorul, dirijorul de cor și muzicologul Eusebius Mandyczewski, muzicianul Vasile Luțac, poetul și traducătorul Ștefan Tcaciuc, traducătorul și istoricul literar Nicolae Tcaciuc-Albu sau  etnografa și folclorista Miroslava-Olga Șandru. Poate nu știați, dar prezentatoarea TV Iuliana Marciuc sau pictorița și cântăreața Anna Lesko sunt tot ucrainence!

Însă nu pe cei enumerați mai sus dorim să îi prezentăm pe această pagină, ci pe niște artiști mai puțin cunoscuți publicului larg, dar care sunt renumiți în comunitatea ucraineană:  Ansamblul de cântec şi dans ucrainean “Zorea” (ansamblulzorea.blogspot.ro)

Au început în toamna anului 1995, ca un mic grup vocal de muzică ucraineană, la inițiativa  Organizaţiei de Tineret Ucrainean din Bucureşti din cadrul UUR. Grupul, condus iniţial de prof. Iaroslava Colotelo şi acompaniat la acordeon Sorin Moldovan din Maramureş (sat Remeţi) și-a propus să promoveze o muzică populară ucraineană autentică.

Doi ani mai târziu, grupul vocal a primit în dar din Ucraina zece costume populare pentru femei iar la conducerea sa a venit Tetiana Fedurţea, soţia unui diplomat de la Ambasada Ucrainei la Bucureşti, profesoară specializată în domeniul muzical. Aceasta a transformat grupul vocal într-un veritabil cor pe patru voci, crescând atât numeric, cât şi calitativ. Membrii corului au fost, în general, tineri ucraineni de la şcolile teologice, Conservator şi Facultatea de limbi slave din Bucureşti, mulţi dintre ei – absolvenţi ai Liceului ucrainean „Taras Şevcenko” din Sighet, buni cunoscători ai melosului ucrainean.

Cu ocazia împlinirii a 5 ani de la înfiinţarea corului şi cu prilejul „Zilei minorităţilor naţionale”, în data de 19 decembrie 1999, la Sala “Arcub”din Bucureşti, ansamblul s-a prezentat cu un concert aniversar cu totul special, impresionând publicul, printre altele, cu două minunate dansuri populare ucrainene: „Verhovynka” şi „Hopak”. Ca oaspeţi aparte au sosit la acel spectacol două cântăreţe de muzică uşoară din oraşul ucrainean Ujhorod, care au desfătat publicul cu melodiile lor calde, lirice, pe alocuri, vii şi antrenante.

Începând din anul 1999, corul „Zorea” şi-a diversificat repertoriul şi activitatea, formând şi un grup de dans popular ucrainean. Uniunea Ucrainenilor din Bucureşti, pe lângă care funcţionează ansamblul, a reuşit să le procure tinerilor dansatori – băieţi şi fete – nişte costume populare deosebite, acestora lipsindu-le doar cizmuliţele roşii care fac parte din costumaţie, primite, mai apoi, cu ocazia aniversării a zece ani de la înfiinţarea ansamblului.

În toamna anului 2000, corul „Zorea” a reuşit să realizeze un vis mai vechi: să înregistreze, cu sprijinul artistului Mihai Pocorschi şi al UUR, o casetă audio şi un CD cu muzică ucraineană. Mai târziu, ajutat de Alexandru Sambor, reprezentant, la vremea aceea, al Redacţiei “Convieţuiri” din Televiziunea Română, corul a realizat şi o frumoasă casetă video, filmând, în mijlocul naturii, majoritatea cântecelor de pe casetă.

Ulterior, conducerea corului a fost preluată de studenta la Conservator, la acea vreme, Hristina-Larisa Colotelo, iar cea al dansului, pentru scurt timp, a aparţinut Lucicăi Bocicor-Perojuc. Din cauza numărului mai restrâns de membri, corul de odinioară s-a transformat într-un grup vocal-instrumental şi de dans, având în componenţa sa şi instrumente mult îndrăgite de public – vioara, acordeonul şi chitara.

Actualul preşedinte al Tineretului Ucrainean din Bucureşti, Mihai Colotelo, student la Conservator şi un bun solist vocal, are mereu grijă să mobilizeze tineretul ucrainean atât pentru repetiţii, concerte, cât şi pentru seri cultural-distractive. De altfel, ansamblul artistic “Zorea” a fost invitat să evolueze pe diverse scene din ţară şi de peste hotare, la multiple manifestări culturale ale minorităților naționale sau la diverse emisiuni de televiziune.

Iată, în continuare, doar câteva dintre aceste manifestări:

– “Zilele Taras Şevcenko” la Tulcea (în anii 1996, 1999, 2004), la Timişoara şi Caransebeş (în anul 2003);

– “Festivalul internaţional al cântecului ucrainean – Horyţvit” la Lviv (Ucraina), în anul 2000;

– “Zilele culturii ucrainene” în Banat – la Caransebeş ( anul 2000), în Dobrogea – la Letea (1998) şi la Chilia Veche (2000);

– Festivalul diasporei ucrainene “Cântecul ucrainean în lume”, desfăşurat la Palatul “Ucraina” din Kiev (anul 2001);

– “Sărbătoarea culturii ucrainenilor şi rușilor” în Slovacia (oraşul Svydnik), în 2002;

– “Festivalul minorităţilor naţionale” la Odorheiu-Secuiesc (2002);

– “Festivalul naţional – Proetnica” la Sighişoara, în anul 2003 şi 2005, precum şi la multiple acţiuni culturale organizate de către UUR, Universitatea din Bucureşti, Ambasada Ucrainei în România, Fundaţia “Egyut” sau de către alte comunităţi etnice prietene din România

– Festivalul internaţional al folclorului ucrainean “Berehynja” din Lutsk (Ucraina), mai 2007;

– Festivalul interetnic “Serbările Deltei”, iulie 2007, când a obţinut Trofeul festivalului în domeniul cântecului.

Ansamblul Zorea interpretând melodia Verkhoveno (Верховино) la Festivalul „Lemkivska Vatra” din Zdynia, Polonia (19 iulie 2009

Ansamblul Zorea şi Natalia Pancec-Colotelo